Bogdan III Mușat fiul lui Ștefan cel Mare și al domniței muntene Mariei Voichița și s-a născut la 16 iunie 1479. Tatăl său l-a asociat la tron spre sfârșitul lungii sale domnii, un mijloc medieval de a asigura o tranziție necontestată a puterii. Ca urmare, fiul a reușit să succeadă fără dificultăți tatălui, la moartea acestuia la 2 iulie 1504, la Suceava.
Porecla „cel Orb” este menționată în cronica boierului moldovean Grigore Ureche (c. 1590-1647) Letopisețul Țării Moldovei, scrisă în limba română spre sfârșitul vieții.
Cuvântul apare în titlul primului capitol referitor la domnia lui Bogdan: „De domniia lui Bogdan vodă cel Orbu și Grozav...”
De asemenea, adjectivul apare în următorul capitol, ca explicație a faptului că, în 1506, Elisabeta, sora regelui polonez, a refuzat să se căsătorească cu domnitorul moldovean: „Ce craiul încă i-au îndelungat până altă dată, că vediia că soru-sa nu vrea să meargă după dânsul, că au fost Bogdan vodă grozav la față și orbu de un ochiu”. În consecință, principele moldovean „gândi rușinea sa să-și răscumpere cu sânge nevinovat” și a prădat și reocupat Pocuția, o provincie poloneză de graniță disputată de cele două țări vecine încă din secolul XIV. Ulterior, el a insistat diplomatic pentru oficierea căsătoriei, dar refuzurile poloneze au fost sancționate în 1509 printr-o nouă expediție moldovenească care a ajuns până la porțile Liovului (azi în vestul Ucrainei). Cronicarul moldovean descrie cu aceleași cuvinte sentimentul de ofensă resimțit de pretendentul moldovean: „socoti că are vreme să-și răscumpere rușinea sa dinspre craiul leșesc cu sânge nevinovat”.
Trebuie amintit faptul că Ureche a studiat în centrul cultural Liov și a folosit ca izvor al letopisețului său și cronica polonezului Joachim Bielschi din secolul XVI, dar și aceasta ulterioară morții lui Bogdan.
În epocă adjectivul „orb” se folosea în sensul adjectivului contemporan „chior”, deoarece termenul „chior” are origine turcească și a intrat în circulație în limba română ceva mai târziu.
Istoricul român A. D. Xenopol (1847-1920) nu a considerat veridic epitetul lui Ureche, deoarece, conform obiceiului medieval, un candidat la tron nu putea fi „însemnat”, adică trebuia să fie în integritate fizică. Totuși, marele savant a luat în calcul posibilitatea ca fiul lui Ștefan cel Mare să fi fost doar sașiu, adică ochii săi priveau încrucișat.
O altă ipoteză avansată este aceea că Bogdan suferea de glaucom, deoarece există informații că fiul său, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561; 1564-1568), și fiul acestuia, domnitorul Bogdan Lăpușneanu (1568-1572), sufereau de această boală ereditară.
Totuși, fiul lui Ștefan cel Mare apare cu o figură firească în fresca bisericii Sf. Gheorghe din Suceava, care avea funcție de catedrală mitropolitană în epocă.
Refuzul prințesei poloneze din dinastia Jagellonă (1386-1572) nu l-a descurajat pe domnitorul moldovean, care s-a căsătorit chiar de trei ori, ultima soție fiind fiica voievodului muntean Mihnea cel Rău (1508-1509), dar cei trei fii ai săi au fost ilegitimi.
Deși domnia i-a fost marcată de conflicte militare cu Polonia, Țara Românească, tătarii și pretendenți la tron, Bogdan III a decedat din cauze naturale la 22 aprilie 1517, fiind îngropat la mănăstirea Putna și a fost urmat la tron de fiul său minor Ștefan IV, zis și Ștefăniță sau Ștefan cel Tânăr.
Bibliografie
(https://textbase.scriptorium.ro/ureche/letopisetul_tarii_moldovei/de_domniia_lui_bogdan)
Aurel Niculai, Istorii regăsite, Andrew, Focșani, 2009 (https://istoriiregasite.wordpress.com/2010/02/25/porecle-bogdan-al-iii-lea-cel-orb/)
Ion Eremia, Curs istoria medievală a românilor [Universitatea de Stat din Moldova, 2003] (https://istpedia.blogspot.com/2018/11/domnia-lui-bogdan-al-iii-lea-cel-chior.html)
Muzeul Național de Istorie a României, Galeria portretelor (http://galeriaportretelor.ro/item/bogdan-iii-cel-orb/)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu