Proiect de ordin al Ministerului Muncii privind bolnavii de cancer

Ministerul Muncii a pus în dezbatere publică un proiect de ordin care va modifica ordinul ce stabilește criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap. 

Pentru stadiile I, II și III în terapie se va acorda certificat de handicap accentuat pentru 24 de luni, pentru stadiu IV certificat de handicap grav, iar pentru neoplaziile ireversibile se va stabili termen permanent de invaliditate. 

Noile afecțiuni vizate de proiectul de ordin sunt tumorile maligne ale ochiului, ale aparatului auditiv, ale laringelui, ale cordului, renale și ale vezicii urinare, urogenitale, cerebrale, ale pielii, neoplasmele vaselor sanguine, cancerul bronho-pulmonar și cancerul tiroidian.

Lucia Tozaru, Proiect: Toți cei care suferă de cancer să primească certificatul de handicap încă de la diagnosticare, avocatnet.ro, 3 octombrie 2022

Ionela - Nevăzătoare în Lotul României de Paraclimbing

Ionela are 32 de ani și este nevăzătoare. 

Făcând parte dintr-o familie cu trei frați, a crescut într-o atmosferă protectoare. 

Cu toate acestea, a reușit să devină independentă, câștigându-și existența ca maseur.

Mai mult, la 30 de ani a început pasiunea pentru escaladă, care a dus-o la lotul național de paraclimbing, în cadrul căruia a reușit să obțină o medalie de aur într-o competiție internațională din 2022. Antrenamentele de la centrul de escaladă i-au schimbat ordinea priorităților în viață, devenind comunicativă și asumându-și deviza „Învăț să fiu un model”.

Bianca Poptean, Pentru unii tineri cu dizabilități, escalada poate însemna schimbare! Povestea emoționantă a unei tinere nevăzătoare, „Ce se întâmplă doctore?”,  csid.ro, 2 octombrie 2022

LEGISLAȚIE

LEGEA nr. 111/2018 din 16 mai 2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal

LEGEA nr. 197 din 1 noiembrie 2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale (Actualizat la data de 23.03.2022)

LEGEA nr. 292 din 20 decembrie 2011 – Legea asistenţei sociale (Actualizat la data de 23.03.2022)

LEGEA nr. 221 din 11 noiembrie 2010 pentru ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 şi semnată de România la 26 septembrie 2007

LEGEA nr. 448 din 6 decembrie 2006 *** Republicată privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (Actualizat la data de 23.03.2022)

LEGEA nr. 272 din 21 iunie 2004 *** Republicată privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările și completările ulterioare (Actualizat la data de 23.03.2022)

LEGEA nr. 61 din 22 septembrie 1993 *** Republicată privind alocaţia de stat pentru copii, cu modificările și completările ulterioare (Actualizat la data de 23.03.2022)

Organizații Neguvernamentale

 Asociația Nevăzătorilor din România

Asociația Națională a Surzilor din România 

Liga Națională a Organizațiilor cu Personal Handicapat din Cooperația Meșteșugărească

Consiliul Național al Dizabilității din România

Asociația Invalizilor de Război Nevăzători din România - str. Vatra Luminoasă nr. 108 bis, sector 2, București, tel. 021.2500053

Instituții de stat responsabile de categoria persoanelor cu dizabilități

 Ministerul Muncii și Solidarității Sociale

Autoritatea Națională pentru Protecția Persoanelor cu Dizabilități

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța

Iuga Mușat Ologul - domn al Moldovei (1399-1400)

Iuga a fost fiul lui Roman I Mușat, domn al Moldovei (1391-1394) și al primei sale soții, o prințesă lituaniancă. Mărturie în acest sens este prenumele său, ortografiat și Iurga, Iurg, Iurie, prenume lituanian rutenizat, echivalent al românescului Gheorghe.

Porecla Ologul, probabil în sensul de Paraliticul, adică având o boală care îi afecta mersul, este întâlnită doar în „Letopisețul de la Putna”, redactat la începutul secolului XVI.

El a succedat la tron fratelui său Ștefan I Mușat (1394-1399), ai cărui copii erau minori. Dintr-un hrisov emis de Iuga Vodă la 28 noiembrie 1399 se știe că predecesorul său nu mai trăia la această dată și este posibil ca cei doi frați să fi domnit împreună în ultimii doi ani de putere ai lui Ștefan I, care a dorit să evite tensiuni politice la moartea sa. În același document este menționată generic familia lui Iuga, care vorbește de „credința copiilor mei”.

În scurta sa domnie, Iuga a început construcția Cetății Albe, oraș-port la vărsarea fluviului Nistru în Marea Neagră.

Numele său este menționat și în succesiunea domnitorilor moldoveni din cronica lui Giacomo Luccari din Republica Ragusa (Dubrovnik/Croația).

Dar fratele său Alexandru, a cărui mamă era a doua soție a lui Roman I, s-a refugiat la curtea lui Mircea cel Bătrân, domn al Țării Românești (1386-1418). Cu ajutorul militar al acestuia, el va cuceri puterea în Moldova, fiind menționat domn într-un document din 29 iunie 1400 și fiind cunoscut în istoriografia românească ca Alexandru cel Bun (1400-1432).

„Letopisețul anonim al Țării Moldovei” spune că „pe Iuga voievod l-a luat Mircea voievod”. Fostul domn moldovean a decedat înainte de anul 1407, când este menționat ca răposat în pomelnicul mănăstirii Bistrița.

Bibliografie

Tiberiu Ciobanu, Iuga Ologul, domn al Moldovei (1399-1400), www.istoria.md (director Liceul Teoretic „Vlad Țepeș” Timișoara; doctorand istorie Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca 2001-)

Cătălin Pena, Ghinioanele care i-au lovit pe Iuga Ologul și pe tizul său lituanian, „Evenimentul istoric”, București, 1 martie 2021

Cornel Bîrsan, Istorie furată. Cronică românească de istorie veche, Librex, 2018

Ionuț Vornicu, Iuga Ologul, ro.biography.name, 23 noiembrie 2018